OCTOÍH (< sl.; {s} octo- + gr. ihos „răsunet, glas”) s. n. Carte liturgică de cult ortodox care cuprinde un ciclu de cântări pentru fiecare zi a săptămânii, după cele opt glasuri (moduri), repetat timp de opt săptămâni și reluat apoi de la început. A fost alcătuit în sec. 8 de Ioan Damaschinul. Cel mai vechi o., copiat pe teritoriul românesc, în slavonă, este „Octoihul de la Caransebeș”, probabil din sec. 13. Prima traducere românească a o. s-a făcut în Transilvania (sfârșitul sec. 16-începutul sec. 17).