OCTOGENAR, -Ă adj., s. m. și f. (Persoanǎ) care a atins (sau a depășit) vîrsta de optzeci de ani. Noi găsirăm pe abatele Lhommé, deși octogenar, încă în plină vigoare. kogălniceanu, S. a. 191, cf. ȘĂINEANU, BARCIANU, ALEXI, W. Octogenarul satului, cu înfățișarea lui olimpiană, stă nemișcat și privește cu drag nebunia nevinovată a tineretului. hogaș, dr, ii, 190, cf. galaction, o. 338, c. petrescu, c. v. 190. Ne strîngeam în grădina rîpoasă a lui moș Tîmpovici, octogenar paralitic. brăescu. a. 104, cf. scriban, d. Un vînător octogenar cu barbă aspră, țepoasă, dar cu ochi albaștri și veseli de băiețandru, a ridicat pușca. stancu, r. a. i, 245. – Pl.: octogenari, -e. – Din fr. octogénaire.