OCTET s. n. 1. Formație alcătuită din opt voci sau din opt instrumente care execută împreună o compoziție muzicală; compoziție muzicală scrisă pentru acest ansamblu. dl, dm. 2. (Chim.) Ansamblu format din opt electroni în stratul periferic al unui atom. marcovici, ch. 206. – Pl.: octete – Din germ. Oktett, fr. octet.