Definiția cu ID-ul 1378633:
Tezaur
OCTAEDRU s. n. (Mat.) Poliedru cu opt fețe. cf. egt 54r, negulici. Cristale... a cărora formă seamănă cu a unui octaedru lungăreț. MARIN, PR. I, 16/32, cf. POLIZU, PONI, CH. 15. Solidul compus din patru fețe ia numele de tetraedru; cel de șese, exaedru; cel de opt octaedru. MELIK, G. 187, cf. BARCIANU, MURGOCI-LUDWIG, m. 21, cf. ALEXI, W. – pl.: octaedre. – Din fr. octaèdre.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de ClaudiaGeorgiana
- acțiuni