OCOLNICĂ s. f. (Învechit) Hartă topografică pe care sînt indicate hotarele și cuprinsul unei moșii. Am găsăt și ocolnica cea veache a moșiii Jupîneștilor (a. 1734). iorga, s. d. xii, 225. ♦ Întindere, cuprins al unei moșii; moșie. Dupre pietrile hotare ocolnica moșiei Stignița este cu mult mai mare decît se stăpînește astăzi. i. ionescu, m. 655. N-au fost trecute [pogoanele] nici în ocolnica Gubăucii, nici într-a Suharului. plopșor, c. 68. – PI.: ocolnice și ocolnici. – Și: ocolnic s. n. i. golescu, c. – Ocol + suf. -nic.