OCOLIȘ, ocolișuri, s. n. 1. Ocol, înconjur. Șalupa... porni încet, cu un ocoliș larg, întinzînd cablurile. GALAN, I 48. ◊ Fig. În folosul cui atîta minciună și atîtea ocolișuri? GALAN, B. I 374. ♦ Loc. adj. și adv. Cu ocolișuri = cu ocoluri, indirect. Ca să nu-și calce hotărîrile pline de tact și iscusință, dibăci un răspuns cu ocolișuri. C. PETRESCU, A. R. 44. Fără ocoliș (sau fără ocolișuri) = direct, pe față. Iată, fără ocolișuri, ce m-a mirat și m-a supărat. GALAN, Z. R. 19. 2. (Învechit) Perimetru, circumferință. [Pesta] a căruia ocoliș tot gîndesc că va fi aproape de 800 stînjeni. GOLESCU, Î. 15.