OCOLI (-olesc) I. vb. tr. și intr. 1 A face un ocol, un înconjur, a nu merge pe drumul care duce de-a dreptul la țintă: ocolind pe mărgini, se rătăciseră (CAR.); drumul ocolește’n larg, ca să facă urcușul lin (VLAH.); Ⓕ: ~ o întrebare, un răspuns; și ca să nu mai ocolim, ți-oiu spune românește pe șleau (ISP.) ¶ 2 A merge, a călători de jur împrejur, a înconjura: ocolește în vîrful picioarelor casa (BR.-VN.); ocoliră împrejurul prăpăstiei și văzură că dîra de sînge nu mai înainta (ISP.) ¶ 3 A colinda, a cutreiera: credincioșii lui ocoliră toată împărăția, cercară toate femeile condurul, și la nici una nu se potrivi (ISP.) ¶ 4 A împrejmui, a îngrădi: ~ cu un gard ¶ 5 A fi așezat de jur împrejur: m’am suit pe prispa care ocolea de jur împrejur casele (DLVR.) ¶ 6 A se feri, a evita: cîte nu fac oamenii ocolind de-a spune ceea ce fac (DLVR.). II. vb. refl. A se feri de a se întîlni, a lua fie-care alt drum spre a nu se întîlni.