OCOLAȘ² s. n. Diminutiv al lui ocol. 1. Îngrăditură. Cf. ocol (I 3). Feace un ocolaș mitiutel de nește pietri săci. dosoftei,v. s. februarie 69^r/30. 2. Staul. Cf. ocol (I 4). Cei doi frați mai cuminți și-au făcut niște ocoale frumoase de răzlogi..., dară Pepelea au rădicat un ocolaș numai de frunziș. sbiera, p. 1. Am un ocolaș plin de miei albi (Dinții și gura). șez. iv, 106, cf. gorovei, c. 132, pascu, c. 72. 3. Curte. Cf. ocol (I 5). Bădiță, din capul tău Margă sîngele părău Pe vale și pe hăgău Și prin ocolașu meu. reteganul, tr. 134. N-ai atlta ocolaș Cît ar pașie-un purcelaș. bîrlea, c. p. 33. – PI.: ocolașe. – Ocol + suf. -aș.