OCNĂ (pl. -ne) sf. 1 ⚒ Mină (în spec. de sare), salină: ne coborîrăm în ~, care e de o adîncime ca de 30 stînjini (ALX.) ¶ 2 ⚒ ~ părăsită, mină unde nu se mai lucrează, lăsată în părăsire și care servea odinioară ca închisoare pentru făcătorii de rele de cea mai josnică speță: l-ar fi aruncat în ocna părăsită pe toată viața (FIL.) ¶ 3 Locul unde se închid răufăcătorii osîndiți la munca silnică, mai adesea pe lîngă salină, unde sînt siliți toată ziua să taie sare din mină: carele va ținea drumurile și căile oamenilor, de va fura... pe acela să-l arunce în ~, acolo să se pedepsească (PRV.-MB.) ¶ 4 Olten. Băn. 💒 Gura podului [ung. o k n a < vsl. okno].