OCNIȚĂ¹ s. f. (Popular) Diminutiv al lui ocnă. I. 1. Adîncitură în pereții caselor țărănești în formă de fereastră oarbă, în care se păstrează diferite obiecte de uz casnic; firidă, cotlon. Să nu mă faci ia acuș să ieu culeșerul din ocniță și să te dezmierd, cît ești de mare! creangă, a. 119, cf. barcianu. Văzură cărți legate în scoarțe și suluri de hîrtii, într-o ocniță cu rafturi. sadoveanu, o. xiii, 373. Găseam [cărți]... puse sub sobe sau în ocniți. șez. xviii, 202, cf. alr ii/i h 273/537. ♦ Firidă mică făcută ca element decorativ în partea exterioară a zidului unei clădiri. Și aici se întîlnește marele turn de cetate, cu trei rînduri de firide sau ocnițe înșirate. iorga, c. i. ii, 9. 2. Adîncitură sub cuptorul vetrelor țărănești unde se pune ceva la încălzit. Noi scoteam mîțele de prin ocnițe și cotruțe și le flocăiam și le șmotream... de le mergea colbul. creangă, a. 37, cf. ddrf, șăineanu, alexi, w. Din două sărituri motanul e în ocnița sobei. gîrleanu, l. 86. Iaca, laptele l-am pus în pahar, în ocnița sobei, să steie călduț. sadoveanu, o. iv, 568, cf. chest. ii 311/8, alrm ii/i h 399/537, alr ii/520, a v 14, 15, 35, vi 16, 33. 3. (Regional) Gura podului (chest. ii 417/57); deschizătură în acoperișul șurii pe unde se pune nutrețul (păcală, m. r. 433). 4. (Prin Mold.) Schelet alcătuit din bîrne sau din scînduri sprijinite pe țăruși, pe care se așează cerealele cosite sau secerate, ca să se usuce. Dacă ovăzul este făcut snopi, se alcătuiește lot în șură cu ocniță. pamfile, a. r. 147. Popușoii... se cosesc după culegere, iar ca să se usuce, se pun pe ocnițe, id. ib. 225. II. 1. (Învechit) Ocnă (II 1). Ocnița unde să află și malurile cele sărate (a. 1837). doc:, ec. 657, cf. zanne, p. i, 229. 2. Ocnă (II 2). De multe ori am înfundat ocnițele cetăților Semendria, Haliciu, Buciaciu, Camenița și Cerni Ostrov. delavrancea, o. ii, 179. 3. Gaură mare în pămînt; hrubă. Pogorîră întîiu pe moartă... în acea ocniță foarte adîncă, care era întocmai ca o ocnă. gorjan, h. ii, 49/16. În insula aceea... sînt preste doaă sute de ocniți în care se află niște mărgăritar foarte mare și alb. id. ib. IV, 111/29. Stoicea dădu fuga la adăpost într-o ocnită ivită sub deal. galaction, o. 49. 4. (Regional) Casă mare. chest. ii 53/78, 85. 5. (Regional) Vas pentru ținut sare; solniță (Panaci – Vatra Dornei). a v 20. – Accentuat și: ocniță (alexi, w., barcianu). – PI.: ocnițe și ocniți. – Ocnă + suf. -iță.