Definiția cu ID-ul 1379928:

Tezaur

OCNIT, -Ă adj. (Prin Olt. și Mold.) Sărat prea tare; sărat ocnă. Cf. șez. ix, 148, ciaușanu, gl. 45, Mat. dialect, i, 232. – PI.: ocniți, -te. – De la ocnă.