2 intrări
5 definiții

Explicative DEX

ocnit, ~ă a [At: ȘEZ IX, 148 / Pl: ~iți, ~e / E: ocnă] (Olt; Mol) Foarte sărat.

ocni vi [At: LM / Pzi: ~nesc / E: ocnă] (Nob) 1 A lucra în ocnă (7). 2 A sta la ocnă (11). 3 A fi condamnat la muncă silnică.

Arhaisme și regionalisme

ocni, ocnesc, vb. IV (reg.) 1. a lucra în ocnă. 2. a sta la ocnă condamnat.

Tezaur

OCNIT, -Ă adj. (Prin Olt. și Mold.) Sărat prea tare; sărat ocnă. Cf. șez. ix, 148, ciaușanu, gl. 45, Mat. dialect, i, 232. – PI.: ocniți, -te. – De la ocnă.

OCNI vb. IV. Intranz. (Neobișnuit) 1. A lucra în ocnă (II 1). LM. 2. A sta la ocnă (II 2), a fi condamnat la muncă silnică. cf. lm. E un mișel, Și lasă-l că-i ocnit! coșbuc, p. i, 270. – prez. ind.: ocnesc. – v. ocnă.

Intrare: ocnit
ocnit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: ocni
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ocni
  • ocnire
  • ocnit
  • ocnitu‑
  • ocnind
  • ocnindu‑
singular plural
  • ocnește
  • ocniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ocnesc
(să)
  • ocnesc
  • ocneam
  • ocnii
  • ocnisem
a II-a (tu)
  • ocnești
(să)
  • ocnești
  • ocneai
  • ocniși
  • ocniseși
a III-a (el, ea)
  • ocnește
(să)
  • ocnească
  • ocnea
  • ocni
  • ocnise
plural I (noi)
  • ocnim
(să)
  • ocnim
  • ocneam
  • ocnirăm
  • ocniserăm
  • ocnisem
a II-a (voi)
  • ocniți
(să)
  • ocniți
  • ocneați
  • ocnirăți
  • ocniserăți
  • ocniseți
a III-a (ei, ele)
  • ocnesc
(să)
  • ocnească
  • ocneau
  • ocniră
  • ocniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)