Definiția cu ID-ul 1379635:
Tezaur
OCNI vb. IV. Intranz. (Neobișnuit) 1. A lucra în ocnă (II 1). LM. 2. A sta la ocnă (II 2), a fi condamnat la muncă silnică. cf. lm. E un mișel, Și lasă-l că-i ocnit! coșbuc, p. i, 270. – prez. ind.: ocnesc. – v. ocnă.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de Priscila Dănăilă
- acțiuni