Definiția cu ID-ul 923080:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OCLUZIÚNE, ocluziuni, s. f. (Și în forma ocluzie) închidere, astupare a unei deschizături, a unei conducte etc. ◊ Ocluzie intestinală = boală care constă în oprirea sau întreruperea circulației materiilor fecale, într-un punct oarecare al intestinului; (popular) încurcătură de mațe. ◊ (Fon.) Închidere totală a canalului vorbitor într-un anumit punct al lui. Consoanele bilabiale se produc prin închiderea buzelor sau apropierea lor una de alta, formînd fie o ocluziune, fie o constricțiune. Gram. ROM. I 66. – Variantă: oclúzie s. f.