O definiție pentru ocluziona


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

a ocluzioná vb., ind. prez. 1 sg. ocluzionéz

Intrare: ocluziona
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ocluziona
  • ocluzionare
  • ocluzionat
  • ocluzionatu‑
  • ocluzionând
  • ocluzionându‑
singular plural
  • ocluzionea
  • ocluzionați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ocluzionez
(să)
  • ocluzionez
  • ocluzionam
  • ocluzionai
  • ocluzionasem
a II-a (tu)
  • ocluzionezi
(să)
  • ocluzionezi
  • ocluzionai
  • ocluzionași
  • ocluzionaseși
a III-a (el, ea)
  • ocluzionea
(să)
  • ocluzioneze
  • ocluziona
  • ocluzionă
  • ocluzionase
plural I (noi)
  • ocluzionăm
(să)
  • ocluzionăm
  • ocluzionam
  • ocluzionarăm
  • ocluzionaserăm
  • ocluzionasem
a II-a (voi)
  • ocluzionați
(să)
  • ocluzionați
  • ocluzionați
  • ocluzionarăți
  • ocluzionaserăți
  • ocluzionaseți
a III-a (ei, ele)
  • ocluzionea
(să)
  • ocluzioneze
  • ocluzionau
  • ocluziona
  • ocluzionaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)