oclete¹ sm [At: BĂCESCU, P. 42 / Pl: ~eți / E: ctm oclei + oblete] 1-2 (Iht; reg) Obleț (4-5).

oclete² s [At: CHEST. II, 125/305 / Pl: nct / E: ns cf coclete] (Reg) Bucată de lemn cu care se umple o scobitură dintr-o bârnă veche pentru ca aceasta să poată fi folosită din nou în construcție.

OCLETE¹ s. m. (Iht.; regional) Obleț (Alburnus alburnus și Alburnus lucidus). cf. băcescu, p. 42, 133, alr ii 6 239/899. – pl.: ocleți. – Contaminare între oclei și oblete.

OCLETE² subst. (Regional) Bucată de lemn cu care se umple o scobitură dintr-o bîrnă veche pentru ca aceasta să poată fi folosită din nou în constructie (Mogoș – Abrud), chest. ii 125/305. – pl.:? – Etimologia necunoscută. cf. coclete.