oclete¹ sm [At: BĂCESCU, P. 42 / Pl: ~eți / E: ctm oclei + oblete] 1-2 (Iht; reg) Obleț (4-5).

oclete² s [At: CHEST. II, 125/305 / Pl: nct / E: ns cf coclete] (Reg) Bucată de lemn cu care se umple o scobitură dintr-o bârnă veche pentru ca aceasta să poată fi folosită din nou în construcție.