OCIOC s. m. 1. (Prin Olt. și sud-vestul Transilv.; mai ales la pl.) Știulete de porumb slab dezvoltat (cu boabe foarte rare) (alr ii 5135/848, ib. 5147/848, lexic reg. 37); știulete desfăcut de boabe (a iii 18); tuleu care rămîne pe porumbiște (a iv 5). ♦ (Învechit, rar) Paie. ANON. CAR. 2. (Prin Olt.; la pl.) Vrejuri și păstăi care rămîn după ce au fost scoase boabele de fasole sau de mazăre; rămășiță. cf. lexic reg. 37. 3. (Regional) Unealtă cu ajutorul căreia se desfac boabele de porumb de pe știulete (Bănița – Petroșeni). cf. a iii 18. – pl.: ocioci. – Și: ociogi s. m. pl. lexic REG. 37. – cf. magh. ocsúk (pl. lui ocsu).