Definiția cu ID-ul 840567:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OCINĂ, ocini, s. f. (În Evul Mediu, în Țara Românească și Moldova.) Bucată de pământ stăpânită cu drept ereditar. ♦ P. ext. Loc de baștină. – Din sl. otĭcina.