2 definiții pentru ocinătorie
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
OCINĂTÓRIU s. v. moștenitor, succesor, urmaș.
ocinătoriu s. v. MOȘTENITOR. SUCCESOR. URMAȘ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: ocinătorie
ocinătorie substantiv feminin
| substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||