OCHIRE, ochiri, s. f. Acțiunea de a ochi. 1. Cercetare rapidă, sumară. Ale-mpărăției venituri, cheltuiele C-o singură ochire să poată lămuri. NEGRUZZI, S. II 262. ♦ Privire. Ochii săi șerpii și crunți, Cu ochirea-i să zărească pre o pradă sufletească. ALECSANDRI, P. II 33. ◊ Expr. A arunca o ochire v. arunca. ♦ Ocheadă. [Cavalerii] se luptau ca să capete o ochire de la dama inimei lor. NEGRUZZI, S. I 36. Cele mai de soi cocoane se sfădeau pentr-o singură ochire a lui. id. ib. 86. 2. Luare a unei ținte, pentru ca proiectilul să nimerească unde voim. Generalul intră în cupolă și controlă ochirea tunului. SANDU-ALDEA, U. P. 134. Linie de ochire = rază vizuală care pornește din ochiul unui trăgător, trece prin crestătura înălțătorului și prin vîrful cătării, pentru a ajunge la baza punctului ochit.