ocelă s. f. (biol.) ◊ „S-a pus din nou în discuție ipoteza emisă de J.R. că pielea omului ar conține anumite dispozitive și structuri de ordin microscopic – ocele – care permit perceperea obiectelor exterioare fără intervenția retinei. Fiecare ocelă poate să formeze o imagine grosolană.” Sc. 16 II 65 p. 4 [și ocel] (din fr. ocelle; DEX, DN3)