OCEANOGRAFÍE (< fr.; {s} gr. okeanos „ocean” + „graphein” „descriere”) s. f. Ramură a hidrologiei care se ocupă cu studiul și descrierea științifică a Oceanului Planetar (configurația țărmurilor, relieful și structura fundului oceanic și marin, dinamica și caracteristicile fizico-chimice ale apei, organismele vii care trăiesc în oceane și în mări, diviziunile oceanului planetar cu resursele minerale și biologice și valorificarea lor, managementul mediului oceanic). UNESCO definește o. ca știință nelimitată la ocean. Unul dintre fondatorii o. este L.F. Marsigli, autorul lucrării „Istoria fizică a mării” (1725), care a efectuat un studiu complex al G. Lyon.