OCCIPUT s. n. Partea postero-inferioară a capului, legată de vertebrele gîtului. v. occipital. cf. negulici. Are brațele peste măsură lungi și picioarele prea scurte, fruntea îngustă și turtită, occiputul tare dezvoltat, caragiale, o. i, 60, cf. BARCIANU, ALEXI, W., SCRIBAN D. – PI.: occiputuri. – Din fr. occiput, lat. occiput.