OCCIDENTAL, -Ă adj. (În opoziție cu oriental) Care ține de regiunea apuseană a Europei, propriu, caracteristic occidentului; referitor la occident; din sau de la apus; apusean, vestic. Emisfera orientală și ocțidentală. elem. g. 17. Meridianul trece printr-amîndoi polii și împarte pămîntul în două părți: un emisfer (semiglob) oriental au răsărital și altul occidental sau apusal. genilie, g. 86/7, cf. f. aaron, g. 3/6. Dacă [treieratul] să săvîrșește prin mîna omului cu blăcie (bătător), după cum să obicinuiește la Europa occidentală, este o muncă ostenitoare (a. 1840). doc. ec. 738, cf. stamati, d., polizu. Lumea occidentală se zvîrcolește de secule între autoritate și libertate. ghica, s. 193. Ne arată aspectul unor simțimente omenești... manifestate... sub formele unei spoieli de civilizație occidentală. maiorescu, cr. ii, 173, cf. ddrf. Declinațiunea este numită... occidentală cînd polul austral este la apusul [meridianului geografic], poni, f. 244, cf. șăineanu, barcianu, alexi, w. Brîncoveanu nu desprețuia... cultura occidentală, latină. iorga, l. i, 39. [Scamatorul] s-a gîndit chiar la clipele de glorie din marile circuri occidentale. sahia, n. 67, cf. scriban, d. ♦ (Substantivat) Persoană care face parte din populația de bază a unei țări din occident; (la pl.) popoarele din occident. Am înțeles că ești un raționalist, un occidental. C. PETRESCU, î. II, 218, cf. SCRIBAN, D. – pl.: occidentali, -e. – Și: (învechit) ocidental, -ă (laurian, m. iv, 98/21), ocțidental, -ă adj. – Din fr. occidental, lat. occidentalis, -e.