OCAZIONA vb. I. tranz. A cauza, a pricinui, a prilejui (ceva). Această mică libertate nu e decît o licență poetică ce are a ocasiona oarecare neregularitate în planul meu. heliade, d. j. 49/15. Asemene răpiri de oamini... au ocazionat că nu puține familii moldovene avură și poate încă au afini (rude) între acii moha-metani. asachi, s. l. ii, 109. Incendiul... se zice a fi fost ocazionat din astă luptă. calendar (1855), 44/18. Toate aceste măsure fură ocazionate prin neobișnuitul concurs de oameni armați veniți la Leopole. hasdeu, i. v. 201. Mă îngrijesc de mine pentru ca să nu-ți ocazionez nici un necaz și nici o supărare. alecsandri, s. 308, cf. ȘĂINEANU, BARCIANU, ALEXI, W. – Pronunțat: -zi-o-. – Scris și: ocasiona. – Prez. Ind.: ocazionez. – Din fr. occasionner.