OCAZIE s. f. 1. Împrejurare care provoacă, permite sau ușurează săvîrșirea unei acțiuni; prilej, moment (favorabil). v. circumstanță, conjunctură. Oricîte gazeturi vor fi venit, mă rog să mi să trimiță cu acest ocazion (a. 1803). furnică, i. c. 223. Să-l trimeți la Iași... găsind ocazion cît mai curînd (a. 1810). iorga, s. d. xn, 167. Deci fugi de toate ocaziile (prilejurile) cele ce te-ar putea invita spre mînie. teodorovici, m. 32. Atunci s-ar ținea, mai norocos cînd ar avea ocazie și bună vreame. țichindeal, s. 13/23. Găsind ucazion în grab[ă] îi voi trimite aciia la Sibii (a. 1818). iorga, s. d. xii, 175. Am scris La Petersburg, la Paris, C-un sigur ocazion, Ș-am dat un comision. mumuleanu. c. 142/21. Cel mai bun ocazion d-a putea vorbi... și d-a lăuda pre cei mari ai neamului. căpățineanu, m. r. 3/7. De voiu scăpa acest ocazion, nu crez să mai găsesc altu multă vreme d-acuma nainte. gobjan, h. iv, 90/5. O să avem ocazie a vorbi. barasch. m. i., 8/7. Poeziile... curînd voi avea mulțumirea de-a ți le trimite. Aștept numai un ocasion sigur. alecsandri, s. 75. Nu tîrziu află ocaziune a se încredința că adevărul întrecea mult lauda ce se auzea. asachi, s. l. ii, 6, cf. 105. Revolta aștepta numai o ocazie ca să izbucnească. bălcescu, m. v. 602. Pîn-acum noi (afară de oarecari mișcări în Ungaria cu ocaziunea revoluțiunei d-acolo) n-auzirăm decît vorbe. ghica, a. 766. Arătînd lui Potcoavă și scrisorile moldovenilor, ...îl îndemnară a profita de ocaziune. hasdeu, i. v. 183, cf. 190. Dar cu ce ocazie pe la noi? – Cu ocazia aledzerii, neicusorule, cu ocazia aledzerii. caragiale, o. vi, 151, cf. vii, 8. Am avut ocaziunea de a pune îndată în aplicare învățăturile și povețele ce se găsesc în cartea ta. odobescu, s. iii, 42, cf. i, 4. Crezu că e cea mai bună ocazie să vorbească de el. vlahuță, o. a. iii, 70. Mi-i rușine mie să ai asemenea ocazie și să nu profiți. contemporanul, v₂, 485. O să ai ocazie să le vezi pe toate astea. d. zamfirescu, v. ț. 31. Ceea ce îl împiedicase totdeauna să-i facă o declarație categorică a fost o lipsă de ocazii, îngrozitoare. rebreanu, i. 104. Dorea să-l întîlnească... Însă ocazia nu s-a ivit. sahia, n. 109. Cu această ocazie, Butaru i-a prezentat ministrului oferta firmei Dacia pentru construirea unei șosele asfaltate. stancu, r. a. iv, 376. Nu avea ocaziune ca să-i desfășure focul inimei sale. șez. i, 282. ◊ loc. adj. De ocazie = potrivit (numai) pentru o anumită împrejurare; de circumstanță. Fiind o poezie de ocazie, nu o pot rezerva pentru „Convorbiri”. alecsandri, s. 98. El nu voia să puie în romanul lui țărani de ocazie și de teatru. vlahuță, o. a. iii, 57. ◊ loc. adj. și adv. De ocazie = (ivit) întîmplător; cumpărat sau vîndut din întîmplare (de obicei în mod avantajos). Neîndurîndu-se să plătească zece creițari unei căruțe de ocazie, a călătorit pe jos din Zagra pînă aici. rebreanu, i, 172. Omul e bine să cumpere cînd găsește, de ocaziei! călinescu, e. o. ii, 135. ◊ loc. vb. A da ocazie (sau ocazii) (la sau, învechit, de)... = a ocaziona. Vestirile care fac scriitorii dau ocazion sau prilej a să deprinde în critică. molnar, i. 435/17. Însumi le dam ocasie (prilej) a vorbi despre lucruri de demult. maior, rv iii, 79. Aceste primblări... da ocasie de multe bănuiele oamenilor rei. negruzzi, s. i, 107. ♦ (Rar) Eveniment deosebit, festivitate. La ceastă ocazie au rostit către adunare următoarea vorbă. cr (1830), 972/13, cf. polizu. Cîntat-am, la ocazii, așa precum se cîntă? macedonski, o. i, 44. 2. (Prin Olt. și Munt.; concretizat) Mijloc de locomoție, vehicul (căruță, trăsură etc.), de obicei ivit din întîmplare. sterescu, n. 1166. Ia-mă și pe mine cu ocazia ta. com. din săpata de sus – pitești. M-am suit într-o ocazie. com. din GRINDENI – SEGARCEA, cf. com. din VELA – CRAIOVA și din ZĂVIDENI – DRĂGĂȘANI. – Scris și: ocasie. – PI.: ocazii. – Și: (învechit) ocaziune (scris și ocasiune), ocazion (scris și ocasion), ucazion s. n. – Din fr. occasion, germ. Okasion, lat. occasio, -onis.