OCA s. f. (Învechit și popular) Veche unitate de măsură a capacității și greutății, egală cu cca un litru (un kilogram) și un sfert; p. ext. cantitate de marfă, de obiecte etc. egală în greutate cu această unitate de măsură sau conținutul acestei unități; vasul cu care se măsoară. Acum vinul să vinde ocaoa 5 bani sau zece, ce face vadra 40 de bani (a. 1642). gcr i, 95/27. Să nu mai ie pîrcălabii tidve și oce de vin și de horilcă. neculce, l. 387, cf. anon. car. Povestea de un călugăru ce au mîncat 10 ocă de carne (a. 1725). cat. man. i, 330. Am vîndut niște lînă dumisale dereptu 68 de măji și 40 ocă (a. 1726). iorga, s. d. xii, 31. 1 leu, giumătate ocă chiperi (a. 1738). bul. com. ist. iv, 72. Vadra de vin să se facă pe la toate tîrgurile și pe la toate podgoriile de 10 oce și oca de 400 dramuri (a. 1776). șio ii₁, 274. Un ulcior... în care încape cinsprezăce ocă. ist. am. 64^v/2. De ar fi cîntare, rămășița [= fracția] ar fi oci; de la oci litre, de la litre dramuri. amfilochie, e. 63/3, cf. clemens, lb. S-a dat hotărîrea ca pîinea să se vînză ocaoa cîte 16 par[a]l[e]. cr (1829), 279¹/21, cf. ib. (1833), 81²/8. Era... o broască țistoasă atâta de mare încît carnea ei putea să tragă 40 ocă. drăghici, r. 84/22. Bucatele (cerealele) se vînd cu chila, ...vinul cu vadra (de zece cupe una), carnea cu ocaua. codru-drăgușanu, c. 18. Parcă tot mă văd cu șorț, Cu ocaua la tarabă Și aud strigînd la spate: „Kir Costache! dă degrabă!... ” c. caragiali, în pr. dram. 285, cf. cuparencu, v. 12/11. Am văzut cîrciumari amestecînd vinul cu apă și vînzînd cu ocale cu două funduri. filimon, o. i, 93. Du-te acum degrabă, Frănțișorule, în tîrg și-mi cumpără o oca de zaharicale pe deseară. alecsandri, t. i, 35. Avem acum la începutul postului vro patru, cinci ulcioare de oloi, trei, patru saci de făină de păpușoi, cîteva ocă de pește sărat. creangă, a. 100. A fost odată ca niciodată, ...de cînd se potcovea puricele la un picior cu nouăzeci de oca de fier. ispirescu, l. 1. Reîncingîndu-și șorțurile verzi, ei clăteau ocalele și litrele coclite. macedonski, o. iii, 50. Chila de Moldova împărțită în 2 merțe, merța în 10 stamboale și stamboala in 10 sau 11 ocale. climescu, a. 214. Măi Filipe, zise Marcu crîșmarului, o ocă cu rapciu. hogaș, dr. i, 149. Dacă vreunul din acești negustori era prins că nu da oca dreaptă, întreaga marfă i se făcea iama. n. a. bogdan, c. m. 183. Numai părintele potropop cîte curci și cîți miei și cîte ocale dă unt a mîncat! stănoiu, c. 1.18. Prubuluiau, în jurul mistreților, numărul ocilor de carne. sadoveanu, o. i, 231. Era un porc, ți-o spui și dumitale, De patru sute cincizeci de ocale. arghezi, s. p. 37. Ce ești tu mai mult decît ai fost, decît prin ocalele pe care le tragi mai mult la cîntar!... camil petrescu, o. ii, 96. Popa îți cere pentru slujbe, afară de bani, ocale cu miere. stancu, d. 34, cf. preda, î. 86. Și a luat un ciocănaș Mult mititel, De 12 ocă de fier. pop., ap. gcr ii, 334. Vinul bun, ocaua mare, Băui vinul de gustare. alecsandri, p. p. 265, cf. h iv 63. La tîrg se ducea Și-ndată îmi lua Nouă oca de oțel Și nouă oca de fier. teodorescu, p. p. 154. Cumpăr pîinea cu oca, Maslinile cu litra. șez. iii, 160. Să-ți ajute Dumnezeu, Iorgovane, zise scorpia și-i dede buzduganul său cel de 99 oche de fier. cătană, p. b. ii, 79. Cîn erea ocaua plină, Te țînea puica pă mînă. graiul, i, 33. Ieșii la drumul cel mare, Pusăi oca [de pește] cinci parale. cardaș. c. p. 81. Vinu-i bun și oca mică, Crîșmărița frumușică. șez. xx, 159, cf. chest. v 7/24, 133/39, 98, alr i 1601, ib. 1602. Zece oche de rachiu, Să-i fie de veselie! ant. ut. pop. i, 335, cf. a v 15, 20, 24, vi 24. Bețivului și dracul îi iese cu ocaua înainte. negruzzi, s. i, 250, alecsandri, t. 741, ddrf. (Fig.) Ci tu să-ți lași desigur discursurile, – sînt Ocale și ocale în fiece cuvînt. macedonski, o. i, 171. ◊ Oca mică = măsură falsă, mai mică decît cea legală. Pe măcelari și pe brutari, cînd îi prindea cu ocaua mică, îi țintuia d-o ureche în mijlocul târgului. ghica, ap. șio ii₁, 274. ◊ Expr. A prinde (pe cineva) cu oca (sau cu ocaua) mică sau a prinde (pe cineva) cu ocaua = a prinde (pe cineva) cu o minciună, cu o faptă necinstită; a prinde (pe cineva) asupra faptului. Nu erați să vă plîngeți acum că stăpînii voștri v-au prins cu ocaua mică. filimon, o. i, 190. I-am prins mai dinioare cu oca mică, la picioarele fetelor în genunchi. alecsandri, t. 444. De cînd îi pasc eu că doar i-oi prinde cu oca mică și să-i trîntesc la dubă. id. ib. 452. Numai cată să fie așa, că de te-oi prinde cu oca mică, greu are să-ți cadă. creangă. p. 206. Cîți s-au prins cu mîna în sac, cu ocaua mică, toți au pupat duba. ispirescu, ap. șio ii, 274. Văzîndu-mă așa de vederat prins cu oca mică, ...aș fi voit să fiu mai degrabă de un stînjen sub pămînt. gane, n. iii, 100, cf. pamfile, J. ii, 157. A umbla cu ocaua mică = a umbla cu înșelăciuni, a înșela. Primul ministru umblă cu ocaua mică. li duce pe beligeranți cu vorba. pas, z. ii, 186. A da (ceva) cu ocaua lui Cuza = a da (ceva) cu multă dărnicie. cf. zanne, p. vi, 72. (Prin nord-estul Olt., despre cai sau alte mijloace de locomoție) Te duce cu ocaua plină (sau rasă) = merge bine, repede, ușor. Mat. dialect, i, 232. Mai mare daraua decît ocaua, sau nu face daraua cît ocaua, v. dara. ♦ p. anal. (în Munt. și sudul Mold.) Kilogram. cf. alr i 1601/808, 932, ib. 1602/896, alr ii 4 280/727, 791, 886, ib. 4284/727, 791, com. din bucești-tecuci. ♦ p. anal. (Regional) Litru. alr i 1 605/528, alr ii 4 286/365, 386, 704, 727, 791, com. din bucești-tecuci. ♦ p. ext. (Regional) Cîntar (Șteiu – Hațeg), alr i 1599/116. – Accentuat și: oca (alr ii 4289/365, 386). – PI.: ocale și oca (accentuat și oca bul. Fil. vii -viii, 233, alr i 1 601/780, ib. 1 602/900, 940, alr ii 4285/727, ib. 4 289/368, 386, ib. 4 290/365, 386), ocă. – Și: ocă (pl. oci și, rar, oche, oce) s. f.; (învechit, neobișnuit) ocai (iorga, s. d. vii, 8) s. m. pl. – Din tc. okka.