dexonline

info

2 intrări

18 definiții

din care

explicative DEX (15)
sinonime (2)
regionalisme (1)

Explicative DEX

ocârcit, ~ă a vz ogârjit

OGÂRJIT, -Ă, ogârjiți, -te, adj. (Reg.) Slab, pipernicit, sfrijit. – V. ogârji.

ocârci vt [At: BOCEANU, GL. / Pzi: ~cesc / E: ns cf cârci] (Ban; Olt) A întoarce carul sau căruța.

ogărjit, ~ă a vz ogârjit

ogărșit, ~ă a vz ogârjit

ogârcit, ~ă a vz ogârjit

ogârjit, ~ă [At: KLEIN, D. 204 / V: (reg) ocârcit, ogăr~, ogărșit, ~rcit, ~rșit, ogrăisit, ogrijit, ogresit, ogrisit, po~ / Pl: ~iți, ~e / E: ogârji] (Reg) 1 a Pipernicit. 2-3 smf, a (Ban) (Om) schilod. 4-5 smf, a (Ban) (Om) bolnav. 6 a Obosit. 7 a Slăbit. 8 a Supărat. 9 a Netrebnic. 10 a Defăimat de toată lumea. 11 a Zgârcit.

ogârsit a vz ogârjit

ogrăisit, ~ă a vz ogârjit

ogresit, ~ă a vz ogârjit

ogrijit, ~ă a vz ogârjit

ogrisit, ~ă a vz ogârjit

OGÎRJIT, -Ă, ogirjiți, -te, adj. (Regional) Slab, pipernicit, sfrijit. Doamna ministru o predase unui octogenar ogirjit și friguros. C. PETRESCU, C. V. 190. [Purcelul] care era mai ogîrjit, mai răpănos și mai răpciugos, neputînd ieși din glod, rămase pe loc. CREANGĂ, P. 75.

ogârjit a. Mold. încovoiat de spinare, sfrijit: slabi și ogârjiți CR. [Cf. ogar: slab ca ogarul].

ocîrcésc v. tr. (vsl. *o-kŭrčiti. V. cîrcel și ocîrjesc). Ban. Olt. Sucesc, întorc, cîrmesc.

Sinonime

OGÂRJIT adj. v. costeliv, jigărit, pipernicit, pirpiriu, prizărit, prăpădit, răpciugos, sfrijit, slab, slăbănog, uscat, uscățiv.

ogârjit adj. v. COSTELIV. JIGĂRIT. PIPERNICIT. PIRPIRIU. PRIZĂRIT. PRĂPĂDIT. RĂPCIUGOS. SFRIJIT. SLAB. SLĂBĂNOG. USCAT. USCĂȚIV.

Regionalisme / arhaisme

ocârci, ocârcesc, vb. IV (pop.) a suci, a întoarce, a cârmi.

sursa: DAR (2002)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

Intrare: ocârci

ocârci verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a

verb (VT406)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) ocârci	ocârcire	ocârcit ocârcitu‑	ocârcind ocârcindu‑	singular	plural
		(a) ocârci	ocârcire	ocârcit ocârcitu‑	ocârcind ocârcindu‑	ocârcește	ocârciți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	ocârcesc	(să) ocârcesc	ocârceam	ocârcii	ocârcisem
	a II-a (tu)	ocârcești	(să) ocârcești	ocârceai	ocârciși	ocârciseși
	a III-a (el, ea)	ocârcește	(să) ocârcească	ocârcea	ocârci	ocârcise
plural	I (noi)	ocârcim	(să) ocârcim	ocârceam	ocârcirăm	ocârciserăm ocârcisem
	a II-a (voi)	ocârciți	(să) ocârciți	ocârceați	ocârcirăți	ocârciserăți ocârciseți
	a III-a (ei, ele)	ocârcesc	(să) ocârcească	ocârceau	ocârciră	ocârciseră

Intrare: ogârjit

ogârjit adjectiv

adjectiv (A2)		masculin		feminin
adjectiv (A2)		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	ogârjit	ogârjitul ogârjitu‑	ogârjită	ogârjita
nominativ-acuzativ	plural	ogârjiți	ogârjiții	ogârjite	ogârjitele
genitiv-dativ	singular	ogârjit	ogârjitului	ogârjite	ogârjitei
genitiv-dativ	plural	ogârjiți	ogârjiților	ogârjite	ogârjitelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

ocârcit

participiu (PT2)		masculin		feminin
participiu (PT2)		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	ocârcit	ocârcitul ocârcitu‑	ocârcită	ocârcita
nominativ-acuzativ	plural	ocârciți	ocârciții	ocârcite	ocârcitele
genitiv-dativ	singular	ocârcit	ocârcitului	ocârcite	ocârcitei
genitiv-dativ	plural	ocârciți	ocârciților	ocârcite	ocârcitelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

ogrisit