obșất, obșâturi, (obșit), s.n. (reg.; înv.; mil.) 1. Ordin de lăsare la vatră: „Căpitane, dă-mi obșât, / C-amu tri ai te-am slujât” (Papahagi, 1925: 182). 2. Permis pentru efectuarea concediului militar. (Trans., Maram., Bucov.). – Din magh. obsit „liberat din serviciul militar” (MDA), germ. Abschied (MDA).