OBȘITAR s. m. (Ieșit din uz, Transilv.) Soldat eliberat din armată, lăsat la vatră. cf. LB, BARCIANU, JAHRESBER. X, 200. Iată că-i vine înainte un opșitar bătrîn și-i zice... RETEGANUL, P. P. 36. – Scris și: opșitar. – pl.: obșitari. – Și: obșitariu (lb), hopșitar (JAHRESBER. X, 200) s. m. – Obșit + suf. -ar.