OBȘIT s. n. 1. (Ieșit din uz, Transilv., Bucov.) Eliberare din armată (după împlinirea serviciului militar); lăsare la vatră; p. ext. actul scris, documentul pe care ostașul îl primește la eliberarea din armată. cf. LB, POLIZU, DDRF, GHEȚIE, R. m., ALEXI, W. Copk’itańe, dă-mi obșît, C-amu trii ai t’e-am slujît. T. PAPAHAGI, M. 20, cf. 228, com. PAȘCA. 2. (Regional, în forma obșîc) Rămas bun. com. din STRAJA – RĂDĂUȚI. – pl.: obșituri. – Și: hopșit (JAHRESBER. X, 200), obșîc s. n. – Din germ. Abschied, magh. obsit.