OBĂDAR s. m., s. n. (Regional) 1.S. n. și (rar) m. Sfredel folosit pentru a face găuri în obezi și în butucul roții, unde se fixează spițele; (regional) lingura rotarului. cf. lb, polizu, ddrf, barcianu, h x 33, 317, 356. D-apoi să vedeți pe nunul Cu gîtul său larg ca tunul, Ca butucul cel de roată Cercuită cu fier toată, Găurit cu ohédarul, Nu-l stîmperi nici cu șuștarul. MARIAN, NU. 510, cf. SEVASTOS, n. 290, BREBENEL, gr. p., com. din zagra – năsăud, alr ii 6 644/260. 2. s. m. Dulgher care face obezi. cf. ddrf, barcianu, ALEXiy w. Obedari [sînt] cu totul 6, fac obezi pentru rotarii din localitate, păcală, m. r. 313, cf. alr ii 6484/36. 3. s. n. (Regional) Obadă (II) (Voșlobeni – Gheorgheni). alr i 826/576. – pl.: (2, rar 1) obădari și (1, 3) obădare, (rar) obădaruri (alr ii 6 644/349). – Și: obedar s. m., s. n.; obedariu (lb, tdrg, h xvii 4, alr ii 6 644/102, 250) s. n. – Obadă + suf. -ar.