OBUZIER s. n. (Mil.) Gură de foc asemănătoare cu tunul, dar cu țeava mai scurtă, al cărei proiectil urmează o traiectorie mai curbă decît proiectilul tras cu tunul. Armata noastră avea... 80 obusiere și 60 tunuri de cîmp. HASDEU, I. v. 139, cf. LM, ȘĂINEANU, ALEXI, W. Știu însă că dumneata ai fost brigadir la regimentul 6 obuziere. sadoveanu, p. m. 102. Iepele de la branduri și de la obuzierele de munte își ciuleau urechile. camilar, n. ii, 460. Căpitan Popescu, indici locul unde se va săpa amplasamentul fiecărui obuzier. t. popovici, s. 434. – Pronunțat: -zi-er. – Scris și: obusier. – PI.: obuziere. – Din fr. obusier.