OBTURATOR s. n. (Tehn.) Dispozitiv care poate reduce sau opri trecerea unui fluid sau a unor materiale solide mărunte printr-o conductă, a unui fascicul de lumină printr-o deschidere etc. Cf. marin, f. 53. ◊ Obturator fotografic = dispozitiv mecanic montat pe un aparat fotografic, destinat să oprească sau să permită căderea luminii pe placa sau pe filmul fotografic. Cf. ltr, der. – PI.: obturatoare. – Din fr. obturateur.