OBSTINAT, -Ă, obstinați, -te, adj. (Franțuzism) Încăpățînat, îndărătnic. Ea a vegheat cu trudă un om pierdut la minte, obstinat în tăcere. CĂLINESCU, E. 40. În frămîntările unei lupte obstinate... numai viind noaptea se putură potoli cu încetul focurile. ODOBESCU, S. III 596.