2 definiții pentru obsolescență


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OBSOLESCÉNȚĂ s. f. Declasare tehnologică a unui material industrial prin apariția altuia, mai modern; uzură morală. ◊ obsolescență profesională = proces de învechire a componentelor unei profesiuni ca urmare a asimilării progresului tehnico-științific. (< engl., fr. obsolescence)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

obsolescénță s. f., g.-d. art. obsolescénței

Intrare: obsolescență
obsolescență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: MDN '08, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obsolescență
  • obsolescența
plural
genitiv-dativ singular
  • obsolescențe
  • obsolescenței
plural
vocativ singular
plural