2 definiții pentru obsolescență
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OBSOLESCÉNȚĂ s. f. Declasare tehnologică a unui material industrial prin apariția altuia, mai modern; uzură morală. ◊ obsolescență profesională = proces de învechire a componentelor unei profesiuni ca urmare a asimilării progresului tehnico-științific. (< engl., fr. obsolescence)
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
obsolescénță s. f., g.-d. art. obsolescénței
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: obsolescență
obsolescență substantiv feminin
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: MDN '08, DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||