OBSIDI'AN s. n. Rocă vulcanică de culoare neagră, verde-închisă sau roșie, avînd înfățișarea sticlei topite. Primele instruminte de obsidian în Ungaria (sec. XIX). CAT. MAN. i, 467, cf. CANTUNIARI, L. m. 160. Uneltele și armele lor erau din lemn, piatră sau obsidiană. OȚETEA, R. 136. – Pronunțat: -di-an. – PI.: obsidiane. – Și: (rar) obsidiană s. f. – Din fr. obsidiane, obsidienne, lat. obsidiana [petra].