OBSCENITATE s. f. Caracterul a ceea ce este obscen; nerușinare, trivialitate, indecență; (concretizat) vorbă sau faptă obscenă. Scenile de oscenitate. asachi, e. d. 12, cf. șăineanu, barcianu, alexi, w. Citeai... glume triviale a căror obscenitate îți scăpa, pas, z. i, 40. – pl.: obscenități. – Și : (învechit) oscenităte s. f. – Din fr. obscénité, lat. obscenitas, -atis.