Definiția cu ID-ul 1379154:
Tezaur
OBRON s. n. (Transilv., Bucov.) Șopron deschis (format dintr-un acoperiș susținut de patru stîlpi), în care se țin uneltele gospodăriei, fînul etc. cf. cihac, ii, 26, ddrf, barcianu, ALEXI, W., JAHRESBER. XXVI-XXIX, 33, COMAN, GL. – pl.: obroane. – Și : oboron s. n. coman, gl., alr sn i h 138/386. – Din slav. (ucr. оборна, pol. obrona).
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de catalinageorgescu14
- acțiuni