OBROCIT¹, -Ă adj. 1. (Regional) Înșelat, amăgit; prostit, îmbrobodit, orbit. cf. ddrf. ♦ Fermecat, vrăjit. Huș! dihanie pocită, Ș-ai rămîne obrocită. ap. tdrg, cf. I. cr. viii, 343. 2. (Regional, în forma obricit) Căzut în nenorocire (Rîmnicu Vîlcea). lexic reg. 83. – pl.: obrociți, -te, – Și: obricit, -ă, oborocit, -ă (a iii 3) adj. – v. obroci¹.