5 definiții pentru obron

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

obron sn [At: CIHAC, II, 26 / V: (reg) obor~ / Pl: ~oane / E: ucr оборона, pn obrona] (Trs; Buc) Șopron deschis, format dintr-un acoperiș susținut de patru stâlpi, în care se țin uneltele gospodăriei, fânul etc.

OBRON, obroane, s. n. (Regional) Șopron deschis format dintr-un acoperiș susținut de patru stîlpi, în care se ține fînul, trăsura etc.

OBRON, obroane, s. n. (Reg.) Șopron deschis (format numai dintr-un acoperiș susținut de patru stîlpi), în care se ține fînul, uneltele gospodăriei etc.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

obron, obroane, s.n. (reg.) șopron.

Intrare: obron
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obron
  • obronul
  • obronu‑
plural
  • obroane
  • obroanele
genitiv-dativ singular
  • obron
  • obronului
plural
  • obroane
  • obroanelor
vocativ singular
plural
oboron
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

obron, obroanesubstantiv neutru

  • 1. regional Șopron deschis (format numai dintr-un acoperiș susținut de patru stâlpi), în care se ține fânul, uneltele gospodăriei, trăsura etc. DLRLC DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.