obrame sfp [At: L. COSTIN, GR. BĂN. 148 / V: ~rămi, ~rănii / E: nct] (Reg) Frânghii cu care se leagă o greutate pe umeri.

obrămi sfp vz obrame

obrănii sfp vz obrame

obrame s.f. pl. (reg.) baiere, frânghii.

OBRAME s. f. pl. (Regional) Baiere, frînghii cu care se poartă ceva pe umeri (Pecinișca – Băile Herculane). Cf. alrm sn i h 322/2. – Și: obrămi (alr ii/i mn 75, 2 657/2), obrănii (l. costin, gr. băn. 148) s. f. pl. – Din scr. *obrame (< ob + rame „umăr”).