OBRĂZUI¹ vb. IV. Tranz. (Învechit, rar) A reprezenta, a înfățișa; a schița. Obrăzui în pulbere o căruță Cu toiagul învrîstat ce avea în mînă. BUDAI-DELEANU, Ț. 208. Poetul, vrînd să obrăzuiască vremea de noapte, spune pe rînd ce se tîmplă pe acea vreme. id. ib. 215. – prez. ind.: obrăzuiesc. – De la obraz.