OBNOVLENIE s. f. (Învechit) 1. Sfințire, tîrnosire (a unei biserici). Cîntecul cîntecelor noitului (de obnovleniia adecă de rodine d) caseei lu David. psalt. 49. Obnovleniia besearicii a sv[î]nt[u]lui... Hristofor. dosoftei, v. s. decembrie 222^v/23, cf. jahresber. v, 119. 2. Sărbătorire, pomenire; hram. Într-aceastaș dzî s-au tîlnit și obnovleniile pr[eas]v[i]ntei dumnădzău născătoarei. dosoftei, v. s. septembrie 9^v/23, cf. decembrie 223^r/20, jahresber. v, 119. – pl.: obnovlenii. – Din v. sl. оьънопюиню.