Definiția cu ID-ul 37757:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OBLĂDUIRE, oblăduiri, s. f. (Înv. și pop.) Acțiunea de a (se) oblădui și rezultatul ei. ♦ (Concr.) Organ de conducere, autoritate (de stat), stăpânire. – V. oblădui.