OBLONI vb. IV. Tranz. A închide cu obloane (1). cf. șăineanu, alexi, w. Ziua-ți oblonești odaia, Nici nu te-auzi, nici nu te vezi. Topîrceanu, m. 88. Puse pe Vîlcu să oblonească fereastra. sadoveanu, o. x, 328. ◊ Fig. Oblonitu-mi-a fereastra Gerul, cu-a lui flori de gheață. vlahuță o, a. 86. – prez. ind.: oblonesc. – v. oblon.