OBLASTIE s. f. (Învechit) 1. Regiune, ținut, țară. Era lăudat pentru bunătățile lui întru toată oblastiia lui Maximiian împărat. varlaam, c. 371. Oprirea a craiului șvezesc prin atîta îndelungată vreme întru oblastia voastră... am arătat. n. costin, let. ii, 107/19. În toată oblastiia înpărățiii au poroncit să vestească. cantemir, hr. 206. Au dat jalobă... arătînd că are pricină de clironomie... și asupra moșiilor dintr-această oblaste (a. 1813). bul. com. ist. iv, 87, cf. iorga, s. d. vii, 121, uricariul, xi, 359. 2. Cîrmuire, stăpînire. Au făcut leage să fie izgonit den toate cetățile cîte sîmt supt oblastiia craiului leșesc. prav. 278, cf. 35. Ce-i supt oblastiia mea, bucuros dăruit să-ț fie, iubitul mieu frate. dosoftei, v. s. octombrie 49^v/15. Oblăduitoriul este înceapere și sfîrșit tuturor lucrurilor care să fac supt oblastiia lui pentru folosul de obște (a. 1720). bv ii, 3. Încungiură... toată lungă și largă partea aceaia, carea acumu iaste supt oblastia înpărățiii Moscului. cantemir, hr. 60. Ceaia ce iaste supt oblastiia mea, voiu da bucuros, mineiul (1776), 35^vl/10, cf. lb. – pl.: oblastii. – Și: oblaste, oblaște (ddrf), oblăstie (alexi, w.) s. f.; oblast (bul. com. ist. iv, 87) s. n. – Din v. sl. область.