OBIȘNUINȚĂ s. f. Faptul de a fi obișnuit cu ceva; deprindere, obicei; datină. Într-această dzi au fost obiceiu de se uda cu apă... unii pe alții, și mai în toate breslile era această obicinuință. gheorgachi, let². iii, 321. Obicinuința nenorocirilor te-au făcut ca toate spre mai rău să le înțălegi. aethiopica, 44^r/8. Fieștecare după măsura faptei cei rele are pedeapsa sa rînduită în legi și în obicinuințe. șincai, hr. iii, 190/4. Văduvele... cu aceeași de mai înainte obicinuință, se cuvine să aibă numărul acel de scutelnici (a. 1818). uricariul, iv, 185/17. Obicinuința armelor da amazoanilor un chip mai războinic. beldiman, n. p. i, 83/7. De la dînșii bună obicinuință am luat. zilot, ap. ddrf. Iar vrîsta, obicinuința... Stîmpără zborul cel iute [al iubirii], conachi, p. 277, cf. polizu, ddrf, șăineanu, barcianu, alexi, w. Repetiția prelungită și împinsă într-o directivă uniformă și unitară produce obișnuințe. ralea, s. t. ii, 13. Se vede că avea obicinuința să vorbească la club. camil petrescu, o. iii, 218. ◊ loc. adv. Din (sau după, prin) obișnuință = potrivit obiceiului, conform datinii, în virtutea deprinderii. Izbăveaște după obicinuință pre norodul tău. mineiul (1776), 208^v1/1. Prin această a noastră domnească țidulă... rînduim casa răsurelor... sub epitropia d-sale logofătului... după vechea obicinuință cu hotărîta și legiuita leafă (a. 1814). uricariul, i, 221. Două inimi... deprinse numai prin obicinuință la simpatie. conachi, p. 81. Țăranii se uitau toți după brișcă, mai mult din obișnuință, rebreanu, r.ii, 17. Scoase... un creion... fără de care din obișnuință nu putea vorbi. c. petrescu, î. i, 15. (Învechit) Preste obicinuință = contrar obiceiului, neobișnuit. Ploaia carea rămîne pre pămînt... îndată preste obicinui [n]ță să uscă. calendariu (1814), 84/10. ♦ Întrebuințare, uz. Orice limbă proastă a norodului numai prin mijlocul obicinuinții cîștigă o putere încît nu poate a se lăsa să o stăpînească și să-i ia locul o altă limbă. cr (1829), 218¹/31. Generalizarea unei asemenea inovații de rostire se datorește imitației și obișnuinței. pușcariu, l. r. i, 72. – pl.: obișnuințe. – Și: obicinuință (pronunțat -bici-) s. f. – Obișnui + suf. -ință.