OBINZEALĂ s. f. (Prin Transilv.) Cusătură decorativă pe gulerul sau pe manșeta cămășilor țărănești; p. ext. guler sau manșetă cu această cusătură. Iile nemțești [în Țara Oltului] sînt împodobite la grumazi cu obinzală de arnici roșu, vînăt, galbin. moldovan,Ț. n. 176. Mînecile de la cămeșile fetești... în loc de obinzele au fodori. Mat. dialect, i, 25, cf. viciu, gl., gr. s. i, 138, alr ii 3304/235, lexic reg. 92. – pl.: obinzele și obinzeli. – Și: obienzală (cade), (cu sg. refăcut după pl.) obinzea (scriban, d.) s. f. – Din v. sl. оьмзало.