5 definiții pentru obijduitoare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OBIJDUITOR, -OARE, obijduitori, -oare, s. m. și f. (Înv.) Asupritor, împilător. [Pr.: -du-i-] – Obijdui + suf. -tor.
OBIJDUITOR, -OARE, obijduitori, -oare, s. m. și f. (Înv.) Asupritor, împilător. [Pr.: -du-i-] – Obijdui + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
OBIJDUITOR ~oare (~ori, ~oare) și adverbial pop. Care obijduiește; care lezează demnitatea cuiva; jignitor; ofensator. [Sil. -du-i-] /a obijdui + suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
obijduitoare (înv.) (desp. -du-i-) s. f., g.-d. art. obijduitoarei; pl. obijduitoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
obijduitoare (înv.) (-du-i-) s. f., g.-d. art. obijduitoarei; pl. obijduitoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
obijduitoare s. f. (sil. -du-i-), g.-d. art. obijduitoarei; pl. obijduitoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: -du-i-
substantiv feminin (F103) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
obijduitor, obijduitorisubstantiv masculin obijduitoare, obijduitoaresubstantiv feminin
etimologie:
- Obijdui + sufix -tor. DEX '98 DEX '09